regret că nu-mi mai vine să borăsc
când văd un câine împrăştiat pe asfalt
precum dulceaţa pe pâine caldă

regret că-n loc de gură
am gaura-mpuţită a unei mese de snooker pe care cuvintele se ciocnesc
aidoma bilelor
apoi îmi intră alternativ pe gât: unul roşu, unul colorat, unul roşu, unul colorat…

regret că de fiecare dată când rostesc cuvinte albe,
chiar şi în şoaptă, cu manta,
pierd

de fiecare dată când îţi spun „te iubesc”
nu mai poate fi
întâia oară