poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1854 .



Muza în ținutul agonic
poezie [ ]
varianta finală la "Odă agoniștilor" Colecția: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cronopy ]

2009-08-25  |     | 




Această producție este o glumă și orice asemanare cu lipsa de muză a personajelor este întâmplătoare și trebuie tratată cu indiferență. Pe toți cei vizați, indiferent prieteni sau amici, îi asigur de toată stima. Costul unei asigurari, la: www asigurări de garanție fără nici un gaj.ro.
Personaje principale: V Potra, R Herinean, C Rodean, Belladona, Anghel Pop, L Orășanu, Violeta Andrei, D Norea, Manuela M, Alberto P, Mădălina Nica, A. Moga, E Malec, M. Djamal, Anni-Lorei, L Ghiță, I Ruse, N. Bunduri, Cati Bargan, Silvia Goteanschi, Florian Silișteanu, Iolanda Bob, GPI, F Rotaru, C Ghica, LIM, Ina Cârlan, T Dume, Alice Drogoreanu, Adriana Lisandru, Claudia R, Tataia Iurașcu, Dana Banu.


Stă privind la ceruri, bleagă și suspină pe alee
O ființă cam ciudată cu pretenții de femeie;
Așteptând fără busolă, la un pas de disperare,
Să-ntrevadă-n plină ceață, strategia viitoare.
Este vorba despre muza ce ne-a fost repartizată
(Elizeul e în criză și-a trimis una bucată)
Care-ajunsă din brodeală într-un site de poezie
Cunoscut ca Agonia sau Rampa spre nebunie,
Într-o amplă tentativă de-a afla care-i mai bun,
Mai cu cont în nemurire și mai fără gărgăun,
A luat la rând agonici și agonice cu stil
(Că-i bimuză și nu-i pasă de stamine sau pistil)
Și-a intrat la ei în case și-a-ncercat să îi inspire,
Dar, la orice încercare, a cam rupt-o-n fericire.

A intrat la Victornada, care-a pus-o, vrei nu vrei,
Când să scrie "osanale" despre șarle și lachei,
Când să-i spună de iubire, când blesteme sau prostii,
Când să doarmă-n grădiniță ori să legene copii,
De-a ajuns să fugă-n lume că de mai stătea nițel,
Ar fi dat, sărmana fată, în mintea lui Floribel.

Herinean a vrut s-o aibă dar i-a zis: "dispari că țip!
Tu ești șef, nu ne permitem decât o "rileișăn șip".
Și, oricum, o agonie, face cât o sinecură,
Nu-nțeleg ce te mănâncă să și faci literatură!
(Deși, când în agonie, văd atac după atac,
Recunosc deschis: și mie, îmi vine-ntrun hal să fakc).

La Cornel n-a vrut să șadă că, de-atâta analiză,
Îi venea să asoneze și să bage cuie-n priză.

A ajuns la Mătrăguna, dar n-a stat prea mult că, tipa,
Parcă-ar fi avut în creier un etaj de la Antipa.
Diferența mititică ce-a făcut-o a fugi,
E că-n cap la Belladona, toți sticleții erau vii.

G.P.I. era durere, veșnic primul cu riposta
Și putea să se-angajeze asasin la Cosa Nostra.
(Asta dacă țara noastră ar fi angajat Mafia
Să omertizeze soacre și să pună-n cui prostia)
Însă cum etern prostia are rostul ei sub soare,
Iar o soacră-ți poate face viața roz (atunci când moare),
A decis să nu-l inspire (se descurcă el și solo),
Deci, se duse cu avânt pân' la mondialul Stolo.
Care-i spuse că nu face din finanțe poezie,
Însă face ficțiune din ce-a fost economie.
Și-l lăsă mai în lumină să se dumirească dacă
Astăzi este "dragă Stolo", președinte, prim sau vacă.

Cu Rotaru, ca-n armată, una - două: "Muză, drepți!
Pune mâna de fă ceaiul și să văd cartofii fierți.
Iar apoi, fix zece ore, îți ordon să mă inspiri,
Că, de nu, faci salturi goală și târâș prin trandafiri.
(N-am nimic cu oastea noastră, îi respect rostul și hramul,
Că-mi păzește sărăcia și nevoile și neamul,
Nelăsîndu-le să piară că, de bine ce păzesc,
Sărăcia și nevoia neclintite le găsesc
Stând cuminți la mine-n casă, iar de neamuri ce să spun?
De le strâng pe-alea sărace, o armată tot adun).

Miro, fără mult efort, a făcut-o să se mire
Că avea mai multe muze să-l trimită-n nemurire.

Ina nu avea putere să o țină-n custodie,
Din motiv de locuință și exces de sărăcie;
Așteptând de luni de zile pe la umbra unui nuc
Cu o cerere în mână, s-o primească Norea-n C.U.C.
Însă C.U.C.ul constănțean e un fel de panaceu,
Toată lumea îl dorește, dar în el se intră greu.

Theo Dume o chemase într-un joc de-a rostu-n spații
Implicând-o și cu timpul și cu moartea-n altercații.
Până să priceapă mersul între ceruri și sofism,
Demară aiurea-n trombă, să nu cadă în gotism.

Elianul a certat-o din șopronul OZN
Și făcu, în ape tulburi, jam cu Haralambie
Și de-atâta încontrare-n DA și NA și BA când NU,
Zisu-ia: "mă duc spre vinuri, dar mă-ntorc spre-a nu fi TU!"

Pe Alice o întâlnise într-o lume cu minuni
Rezultată din ciocnirea trenurilor de nebuni
Și un șarpe ce-nghițise în ispitele-i, orașul,
Concluzionând că, totuși, orice verb își are nașul.

Adriana lui Lisandru o cazase pe câmpie
Și-i sădea în ochi și-n palme, grâu și tril de ciocârlie;
Și-a lasat-o-n cruci cu scuza că se pune rău cu Hera
Dacă-ajunge prin descântec în suspin la mama Terra.

Ghica e băiat de treabă însă muzele se tem
Că le duce cu jam-jamul și le face în tandem;
Și-i era de represalii că le-o saltă la fileu
Iar ei lasă "fairpleiul", dând cu pietre-n Dumnezeu.

De Claudia fugise că, având mulți câini în cap,
O tenta (ca și pe mine) să îi pună-n ceai un hap.

Pe Tataia vru să-l roage de un troc dorit cu dor:
Ea-l inspiră dacă-i spune cum e-n Valea Regilor,
Câte crime are-n cuget Iliescu zis Ion
Și de-a ajutat la sapa gropii lui Tuthankamon.

Moga nu era acasă, pe la el degeaba treci,
Studiază futurismul care-a fost în veci de veci
Și la șase luni odată se întoarce în oraș
Să arunce trei injurii și-o sudalmă-n Victoraș.

Vali Slavu începuse greu război cu epigrame
Și i-a zis: "mai bine sap ori car saci sau trag la rame"

Și la Anghel își făcuse cuib în capăt de Ardeal
Tot sperând că întâlnise psihologul ideal.
Dar ținând-o-ntruna trează să-i alimenteze tunul
Spre a trage comentarii cu concluzii cât Șhogunul,
O tăie ca dintr-o cușcă și ajunse la alt om
Remarcând în scurtă vreme c-a picat din cușcă-n pom.
Că, după o zi și-o noapte, și-a zis plină de năduf:
"Laurențiu scrie bine, dar problema e-n burduf"

Violeta a ținut-o dar a șters-o și de-aici
(Era-n plus, stătea degeaba și-i era frică de bici).

A zbughit-o și la mare, pe la Norea-n prăvălie
Și era chiar bucuroasă gestiunea să i-o ție.
Dar văzînd că și Constanța este un oraș năuc,
Cu toți barzii-n băcănie și umorul tot în CUC,

S-a-ndreptat spre Manuela, care-a zis: "În cazul meu
Ești în plus, că mister Potra, cică muză sunt și eu"

Cu Alberto ar fi stat însă o punea mereu
Să prepare la cafele pentru el și Dumnezeu.
Până când s-a săturat și l-a repezit, săracul:
"Da ia lasă-l dom'le-n pace, mai bea una și cu dracul!"

Mădălina a convins-o, franc, în mai puțin de-o zi
Că-ntr-o lume sexuală, numai muză să nu fii.

Pe Malec a refuzat-o: "Dacă vin la voi, e vai!
Ori mă jupuiți de vie ori mă țineți de cobai
Și mă obligați cu forța s-o inspir pe Sandra Brown.
La așa literatură, angajați și voi un clown"

Cu Mahmud n-a stat de frica la o existență-amară:
"Ești de mult în România, deci sărac. Ca-ntreaga țară"

A fugit la fel de iute și de la Anni-Lorei
Căci Burgundia întreagă era în ograda ei.

LIM, având LIMba versată în pLIMbări prin căLIMară,
La LIMan ieși în cLIMa LIMpede, aLIMentară
LIMuzina și îi zise: "s-o tuLIM, că vreau să-ți zic
Sâ goLIM vreo două sticle și-ți compun un LIMerick"

Ghiță aștepta-n portiță precum însăși Cleopatra.
A pupat-o în engleză și rapid a dat-o gata;
Dar cum ea de nenea Shakespeare nu avea deloc habar,
I-a vorbit în greaca veche și-n chineza de bazar.
Și, rupând colaborarea, schimbă cursul și se duse
Cu tristețe și speranțe, la epigramistul Ruse.

Care o trezea tot timpul pentru replici colorate
Necesare-n Agonia și la toți NeBunii date.
Și, cum la juma' de oră, parc-o pliciuia Prigoană,
A făcut rapid ca trenul și a rupt-o iar la goană.

S-a plimbat o zi cu Katy pe o pajiște cu flori.
Dar prea se răstea la viață, evadând din joi în zori.

Și la Silvia intrase, iar cântând din ochiul stâng;
Tot spunea că ninge-aiurea și că toți bărbații plâng.

Siliștean gândindu-și zborul s-a oprit pe ochi de clipă
Și întors de ne-nțelesuri a iubi plecând aripă
Să lumină Domnu-n păsări nici a ști gândind nu este
Mai întors în dor cu doruri culmea ceasului poveste
Și scrântindu-i înțelesul într-un cuc de ceas agonic
Dusu-s-a la fel venire arză-i anotimpul fonic.

A avut apoi probleme cu Bandita Merișor
Care scrie texte super, dar le șterge-apoi de zor
Și-ncercând s-o sfătuiască, sine ira, ca o doamnă,
A fugit să n-o ucidă cai și lupi în miez de toamnă.


Și, sătulă de speranțe, nedorind ca să mai steie,
Stă privind la ceruri, bleagă și suspină pe alee.
Apoi, hotărând că-i timpul să se-ntoarcă-n Elizeu,
Sparse-un geam la o vitrină și răcni spre siteul meu:

"Ia duceți-vă-n sictir, că nu văd cine v-acuză!
Oricum scrieți fără cap. Merge deci și fără muză!"

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!