 |
|
|
|
|
|
|
|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-20 | |
Trupul tău,
acest acordeon la care cântă când nimicnicia, când Dumnezeu un vas de lut în care fermentează dorințele deznădejdea ești mai mult decât atât și timpul tău nu este doar al tău părți din tine se pierd în sufletele altora trupul meu ești tu acest acordeon la care cântă degetele și dragostea ta te vei rupe din mine o bucată de carne îți va purta surâsul și visele timpul nostru este doar al nostru și-ntr-o zi vei afla de ce te iubesc Toate mizeriile care ți-au rănit pupilele vorbele ți-au zgâriat sufletul ca și cum ar fi fost o bucată de gheață curată minciunile și îndoielile le-ai simțit cu epiderma asemeni unor arsuri ai spălat acest trup cu vin și l-ai hrănit cu pâine totuși e noapte și dincolo de păduri ciutele sunt hăituite de lupi, păianjeni întind pânze și luna-și ascunde fața de soare ca și cum tu ai muri pentru totdeauna răsuflarea despică cerul și Dumnezeu își amintește de tine Oamenii poartă măști de clovni măști cu păr de animale măști de porțelan fals zâmbitoare își spun cuvinte plăcute se-njură se mângâie se-njunghie moartea crește în ei odată cu urâțenia Ar trebui să știi că ploaia nu cade din cer de sub ploapele noastre rănite ea cade În luna lui Prier înfloresc magnoliile în Cuptor te-ai născut tu și iarba cea caldă soarele se joacă-ntre trupuri de apă părul meu îți mângâie brațul părul meu îți sărută obrazul Acolo nu poate fi decât bine, altfel ce sens mai are? Aș putea să-mi fac chiar o casă de gheață cu geamuri ascunse în frunze de nuc înspre soare băncuțe de lemn ah ce casă mi-aș face! Oricât ai încerca să uiți nu vei putea. esti un miez de lumină și lumea e monstrul ce crește în tine. Mai adânc decât mările negre și stelele moarte Dumnezeu te va cuprinde în brațele sale Tu te-ai născut odată cu iarba înaltă, de-aceea Eu nu voi muri niciodată
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
