libertatea de a trece prin viață gratis

sunt, pe aici, câteva lucruri care-mi dau cu minus.
o dată ar fi acel \"nimic\", precizat - și nu sugerat - în două strofe consecutive (II și III).
apoi, în strofa a treia și-a patra, aceeași poveste cu ceața; bănuiesc că repetiția trebuie să fixeze senzația în mintea cititorului, dar pe mine nu m-a convins.
și uite, citește-ți cu voce tare \"ceața ce se lasă\". e aici o aliterație care contrastează cu gravitatea subiectului...sau, cel puțin, mie așa mi se pare.


eu văd astfel ultima parte a textului:
\"în spate o dâră de ceață
ca o liniște
mă pătrunde rânjind

în rană rămâne
doar frig prea mult frig și
doar întrebări

ca o rugă
pentru cel care trece

libertatea asta o am
și atât
dincolo de ultima clipă...\"

firește, nu uit că nu eu sunt autorul...și
sper să nu te superi pe mine... :)

adriana,
mă bucură mult trecerea ta care, deși foarte rară, e benefică.
am modificat și îți rămân dator pentru sugestie.

ești un oaspete deosebit. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

Bine te-am regăsit Teodor. Rătăcești în ceața simțirilor tale, ca-ntr-un spațiu free însă fără identitate alucrurilor care te definesc; tovarăș, frica înghesuită în sân. În urmă doar frig și întrebări. „Prea mult frig, prea multe întrebări”.

Cu prietenie,
Doru

e un alt fel de atitudine. Și bine meșteșugit poemul. La versul 2 cred că s-ar putea renunța la \"alte\", așa mi se pare. Deosebită zicerea:\"îmi înghesui frica în sân și/trec mai departe\", de o lejeritate și o profunzime ce face plăcere cititorului. La fel și ultima strofă.
LIM.

doruleț, prietene!
bine ai revenit la mine în pagină. ți-am simțit lipsa, să știi.
mulțumesc pentru semnul tău

cu prietenie,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc pentru oprire și semn.
am eliminat acel *alte*. da, e mai cursiv

cu prietenie,
teodor dume,