La doișpe fix îmi curăț scalpul de sub unghii,
ascult o melodie tactilă de noapte,
îmi ascult bătăile inimii
cu ajutorul peniței.

La doișpe fix mă gândesc la minutul lăsat în urmă,
în timpul care a fugit în vidul cosmic,
las în lâncezime cel mai nou mesaj
gust finețea nopții cu vânt.

La doișpe fix mă cuprinde brusc
dorința de a mă înălța către cer,
mi-e teamă de aerul pe care îl trag în piept,
scornesc năluciri portocalii
port un dialog înspăimântător cu vântul.

La doișpe fix se face doișpe și patru minute,
melodia mea tactilă reîncepe, mai fulgurant...
vreau să simt farmecul nopții
să mă las vrăjită în brațele ei
exact ca în vrațele unui Iubit atât de puternic.

La doișpe fix, te simt în cartea de filosofie