pierdută-n lume nu mă mai găsesc
aiurea-i ceasul orele-s prea repezi
e lumea-ntr-un delir halucinant
iar eu... un serv îngenuncheat pe lespezi

cutume redescopăr şi mă tem
de fiecare strângere de mână
dar tot mă face capul să mi-l plec
legenda întrupării din ţărână

copii se nasc, mă bucur şi mă tem
ca un soldat tânjind la sfânta pace
că-i văd mult prea devreme-mbătrânind
copii care nu ştiu cum să se joace

părinţi ai căror fii demult plecaţi
trimit în locul lor modeste sume
prin care să-i mai mângâie cumva
în colţul lor nefericit de lume

şi mor destui... săraci şi neştiuţi
decât de Tine... care ţi-i aduni
se spune, mai curând decât pe toţi
pe cei cuminţi şi mult la suflet buni