|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
Promo:
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Soacră, soacră...
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-15 | |
am 5 ani
mama îmi spune să nu îmi târâi picioarele eu îi spun că așa mângâi pământul în urma mea crește iarba firele îmi încolăcesc gleznele mânuțele o desprind încet pământul e fericit am 7 ani stau întinsă norii își schimbă formele deasupra mea făt frumos și zmeul sunt prieteni bat mingea inima mea e un maidan privesc totul dintr-un colț ei îmi zâmbesc câteodată am 13 ani tata m-a trezit într-o dimineață cu o lovitură nu auzeam nimic noaptea îmi înfundase urechile tata e un om bun când îl doare mă atinge eu nu fac nimic bine când tata dă fundul meu e un cal cu dungi am 17 ani m-am tuns scurt picioarele mele încă mângâie pământul plutesc deasupra ierbii nu am aflat nimic despre dragoste tata e bun când bea mult vomită și îi e rău dimineața șterg voma din hol mă ard degetele tata e un om bun doarme am 19 ani tot nu am aflat ce e dragostea dar am găsit un loc în care să muncesc citesc apoi am dus toate cărțile la omul ăla el era bătrân el era bătrân ca moartea degetele lui mi-au intrat în gură degetele lui mi-au strâns pulpele și mi-au ridicat fusta degetele lui erau să îmi strice cărțile nu știu ce s-a întâmplat saliva lui nu iese la duș am 21 de ani am aflat ce e dragostea când tu mă cerți că încă mă tund scurt și mie nu îmi pasă mi-ai luat bomboane de la capșa ciocolata se topea în mâinile mele aveau gust de marțipan așa cum are Crăciunul într-o zi m-ai adus acasă și soră-mea plângea cătălin murise la mare a dat unul cu scuterul de apă peste el m-am așezat în colțul camerei și am plâns și eu pt el nici acum nu cred nici acum nu cred nici acum nu cred am 23 de ani am terminat facultatea și odată cu ea dragostea mi s-a făcut frică iarba crește între noi tot mai mult am 25 de ani ți-am lăsat cheia în broască și am tras ușa după mine am fugit cu altul și toți m-au urât apoi au învățat să accepte el îmi seamănă atunci când adorm îmi trage pătura peste umeri să nu îmi fie frig și mă ia în brațe când adoarme îmi lipesc șira spinării de burta lui sunt o pernă peste care își lasă capul am 27 de ani într-o dimineața cineva scotocea în mine a îndreptat lumina cu o periuță fină mi-a cules celulele celulele mele sunt bolnave nu se pot face bine o să mi le scoată pe toate dar e ceva care nu se vindecă e acolo ca un câine de pază repară-mă tu și eu reparam păpușile când eram mică le scoteam ochii, mâinile, picioarele. apoi le puneam la loc scoate tu celule astea găsește-mă și pune-mă la loc am 28 de ani e frig îmi încălzești mâinile în mâinile tale crăciunul e afară în piață oamenii înșiră fructe și legume ne arătăm tot dar nu ne e teamă mă tragi aproape îmi mângâi părul ne învârtim iarba crește peste noi am uitat câți ani am inima mea e cal mort pe trecerea de pietoni făt frumos și zmeul sunt prieteni ei bat mingea foarte departe nu își mai aduc aminte de nimic
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate