să mori cu ochii deschişi
e un clişeu
să mori
banal
să povesteşti toate astea
obscen

eşti la jumătate
îmi spune tata
nu ştie că mi-e atât de frică încât privesc
numai în urmă
trag de anii aceia de început
ca de ultima pâine
iubirile mele sunt din ce în ce
mai scurte
şi merg cu spatele
să nu văd renunţările
umbre sub praguri
bârfind

tremur
flasc obrazul vede oglinda
încep să înţeleg de ce se tăia tata la bărbierit
de bătrân
ce sunt
n-o să-mi ajungă zilele la capăt
o să le dau de pomană

chiar acum

hei! cine vrea nişte zile?
bune şi rele şi amărâte
şi cum or mai fi
dar sunt bune de trăit
mie nu îmi mai trebuie