TOMNATICA LENE-GIE
Uf!!! Că-i iarăși toamnă și-mi scârțâie oasele de
romantism, mă doare coloana “vertebrată” și capu-mi pleznește de atâta pelin. Mă doare-n cot de tot și mai mult de toate, mi-e
lene și să muncesc nu voi, mai bine zac și citesc o carte; mă lase toți în pace să zbor...
Îmi zboară prin cap toți fluturii din lume, vin stoluri de
păsări nemigratoare și-mi ciripesc. Gândesc pentru că sunt, nu stau să-mi crească mucegai în cutia craniană.Tomnatică vreme, iar eu mă prostesc... Toamnă e iarăși, în holde se strânge rodul, în vii cu struguri copți se umplu coșuri, în teascuri licoarea lui
Bachus din must se preschimbă, e bine afară și-n casă-i la fel; prin buzunare îmi bate un rest de “Katrina” nereușind să strângă decât praful de pe tobă, adunat pe acolo de anii trecuți.
Vine pe drum, încet, o căruță (mijloc de transport de
3000 de ani), se duc sătenii să adune ce câmpul în a lui dărnicie a vrut să le dea. Doamne, și azi mai merg tot cu sapa la munca în zadar. Nu demult, țăranilor mai înstăriți li s-a luat tot ce aveau, să fie cică, mai bine lucrat. Iar astăzi, într-o amarnică zi din 2000 , țăranul român își strânge recolta “ tăt în corfă și tăt cu
căruța lu' moși-so o duce acas' ”.
La București, domnii din parlament admiră carul cu boi
doar pe o pânză pictată, așezată în ramă și pusă în cui. În satele noastre, țăranul înjură la fel ca și strămoși-so la boii ce în genunchi s-au pus, nereușind să scoată carul din lanul de porumb. Proastă lucrare și rea afacere făcut-au cei ce lucrează pământul. O, voi zei adormiți de milenii, sculați-vă și veți
vedea pe câmpuri același mod de a lucra pământul ca și al
vechilor daci. Dormiți voi în pace cei ce astă țară gândiți că o conduceți? Căci somnul celor beți e pentru a se reface, iar voi din vin tot sorbiți de la înscăunare. Îi actuală vorba: din beție omul se mai trezește dar din prostie ba. Treziți-vă dar, că poate nu-ți fi chiar cum zice vorba. Au poate nu am văzut când am votat. Ar fi și o rezolvare la problema noastră. Intrând în Europa (de parcă țara noastră ar fi pe un alt continent), vom face agricultură ecologică pe deplin. Închideți toată industria
(că și așa nu mai este mare brânză din ea) și să luăm de la
muzee plugurile de lemn... cu ele să trudim, să trudim și să ne muncim pentru al nost' pământ și ale noastre pâini. Drept este ca și pe țăranul nostru, nu în totalitate dar în mare parte, îl caracterizează gluma:“ Un om trece prin sat și vede în poartă, șezând gânditor un alt om; dă binețe și întreabă:
No, ce faci bade, stai și cugeți? La care țăranul nost' răspunde :
-Ba, numa' stau.”
Așa-i în multe din satele noastre, lucrând terenul pe sole
mici, nerotind culturile, “că ce, și buna tăt mălai o pus și fain o fost, da' de nu știu câți ani încoace s-o strâcat pământul și nu mai dă nici sămânța ce am pus-o.” Apropo de sămânță: mai bună-i aia din cotarcă decât cea de la “Agrosem”. Și vede omul nost' că nu-i rost de așa treabă da' se înrăiește și la anul, în loc
să se ortăcească cu vecinii, mai bine o ia de la capăt și în
toamna următoare înjură la boi, la car și la mama lui de pământ. E “made” în țara noastră să faci un lucru dar să începi o sută, să-l lași la jumătate și să te apuci de altele o sută, dar parcă nu ne caracterizează lenea și nici prostia cu care mai nou suntem caracterizați.TREZIÞI-VÃ!!!