sunt numai răni fiindcă te mai caut
nu mai sunt chiar o pasăre
dar mai sunt o aripă roşie o floare purtată
un contur amestecat
ca şi cum tragedia nu s-a-ntâmplat
sunt eroul principal al neliniştii
buzele scot acel sunet ciudat alergat
limba ruginit-a tristeţii
micşorează briza curajul să-mi suport
înfăţişarea de-acum
să-mi acopăr trăsăturile uzate de trista uimire
cu pudră rimel farduri mov
aş vrea să m-ajut
nu-mi vorbesc decât eu
sufletul nu mi-l mai văd
câtă noapte-n orice intenţie
umezeala frigul nu pot fi ţărmuri
de locuit
nici iertarea nici adevărul dureros
nici uitarea tâmpă
unde se află cel mai tandru cel mai simplu
gest de-nţelegere
mărul obrazului seamănă cu o vânătă piatră
viaţa posibilă-a visătoarei ce sunt
creşte-n tulpini netede aurii
curăţă gunoiul compromisul trădării
vă dezvălui sentimente emoţii
raţiunea demnă terestră de-a fi
nesfârşit de vie
să nu-mi mai sfâşie gândul
vina feroce
de-a mă umili-răstigni