În zadar... chirpicii mei...

cu plugul Cineva răscoleşte
nechezaţii cai
şi lutul din mine
un pic câte un pic...
faptul însuşi că putem printr-un abuz al nerabdării
să virusăm vitrina tăcerii
cu patria atelierului
unde ciocârlia se înalţă peste lucernă
prin telefonul lutului meu...
miroase a noapte
a criză de sens si mister
am un imn prefăcut în urale şi praful speranţei
murdărindu-mi exilul
şi cântecul
cioburi umane sparte pe geamul cerului
sub perdea
şi citeam cu atenţie
sensul şarpelui
zona de interferenţă
gârla umflaţiei udă cu lumină
brazdele inimii ca nişte valuri de soare
o fata morgana pe străzile vieţii
care-mi ard tălpile
străzile par de fier...esplanade de fosfor
numai eu alunec în stânci
înţesat în nuanţă de timp
străzi şi lut
ogoare si îngeri
apă şi sens
lanţuri ce-mi strâng hyper-eonul
din inima mea
vopsită cu sânge de lup
o uşă ...în dulap

am înţeles...camera se afla înăuntru
din chirpicii cuvintelor
legaţi de călimara cerului
văruindu-mi-i Cineva
se scria o Carte
chirpic=lut+cer
în uitare de sine

locuibil...?