Trezit din somn, Arcaşul mă-mbie spre văpaia
Îngenuncheată-n umbră. Clipeşte ca o fiară
Şi-n trupul fără vlagă, sortit pe veci să doară,
Azvârle scurt săgeata, nemăsurând bătaia.

Trezit din somn, Arcaşul fuioare de suspine
Le-asmute în amurguri bezmetice şi fade.
Povara altor toamne sub talpa vremii cade.
Cuvinte oarbe suie şi cuib îşi fac în mine.

Trezit din somn, Arcaşul se trage mai aproape
Şi linu-i lin m-ascunde în miez de elegie.
Reverberând arpegii sub luna străvezie,
Omături dau obolul învolburatei ape.

Trezit din somn, Arcaşul, jucând aceeaşi dramă,
Străin cu ochi de vultur, hotarele destramă...