carnea noastră, o reacţie de moment a
pământului de a-şi stoarce coşurile
în care a copt viaţa.

bătrâna din faţa cantinei este
o floare uscată ce nu a făcut seminţe.

suntem aruncaţi atât de sus că uităm
de unde şi de cine şi cum.

dăm cu capul de cer ca de oglinzi.

pentru prima dată ne vedem
numai noi,
chibrite aşteptând scăpăriciul

vom naşte scântei durabile,
să ajungă bătrâne
şi să rămână fierbinţi.