Ningea!
Dacă sufletul s-ar fi scurs
printre lămâii din balcon
mi-aș fi împovărat gândul
cu flori de tei.
Dar așa?
Lumina terciuia deznădejdea și
cumulul de sentimente se măsura cu cana.
În cană? Cafea. În cafea? Zaț. Zaț și gânduri.
Urmele de pe cană străfulgerau idei de credință.
Lângă cană? Miraculosul document apostolic
Mâine ninge iar
Dacă lucrurile se încăpățânează să se strămute în ființă
eu rămân în lucruri.