Final de poem izgonit în abside
Astenic se pierde-n refugii beárte;
Se lasă cortina, iluzii perfide
Metafore nopţii bătrâne împarte.

Final de poem veşmântat în omături
Se-nfruptă din somn ivoriu fără vreme;
În jocul infirm, cu tăcerea alături,
Alunecă-n largul rotit de trireme.

Final de poem mirosind a rugină
În colţuri de stele năluca-şi scânteie;
Cărarea asmute-n hotar, opalină,
Sub zodii de foc irosind curcubeie.

Final de poem izvodit sub pecete
Se geamănă vremii etern violete...