poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1403 .



pribeag
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ZtiphS ]

2009-06-23  |     | 



pribeag prin lumea-ntreagă pășesc cu dor pământul
prieten de ocară acum îmi e doar vântul
seri întregi mișun prin coclaurile lumii
prind țânțarii veseli din fundu văgăunii
lampadoforii licurici seara-mi pregătesc
albinele îmi cântă, sufletu-mi odihnesc
la pas cu-alergătorii tigri și prietenoșii lei
mă bucur de priveliștea dăruită de zei
prin iarba stepei mă chinui să zăresc
un nou orizont, dar nu cel care îl doresc
o zebră nevăstuică își apără puiul
de povestea mea, ciocanul și cuiul
pesemne dacă într-adevăr casă n-ai
mergi în hău călătorind fără alai
căpriorul fruntea lată-n vânt își ține
cosoroaba să nu cadă peste mine
în scârțâieli armonice coliba oftează
cearta cu penele nu mai încetează
și fulgeră, și tună, vine ploaia-n casă
mi se face foame și-o invit la masă
un struț mai leneș și fricos din fire
oferă un ou pentru găzduire
un fulger aștept să treacă prin oala de fiertură
totul se dărâmă, nu rezistă nicio armătură
adorm în poala rece de sânge-nchegat în pene
zvârl câte-o lespede dimineața devreme
dup-o ceremonie destul de ofticoasă
iau bagajul simțind că-i ruptă o coastă
un elefant însetat spre mine se agită
și calcă neglijent legământul într-o clipă
un nor de praf aduce cu primul of adânc
copita lui pătrată mă pune la pământ
și-un vultur râde-n pomul gâdilat de vreme
așteptarea tuturor de biruință dă semne
eu mă rugam să pot fugi departe
ei se rugau pentru a mea moarte
două zile mai devreme era pe pământ raiul
într-o clipă nu-ți găsești evantaiul
cu mâinile-obosite vrei să te agăți de-o frunză
fața ți-e strivită, în piept aerul nu poate să pătrunză
orbit de ideea că vulturul ți-e rudă
nu-l lași să te învingă, ai pus prea multă trudă
soarele e-arbitrul ce vrea să dea dreptatea
eu îl urăsc și îi doresc doar moartea
durerea m-amorțește, rana cumplită-i zgârietură
visez că ies prea ușor din astă tevatură
fixez privirea, undeva la nord, pe tine
părăsesc tot sângele din vene
rămân uimit cum portetu-mi se destramă
în cearta prădătorilor, mi-e teamă,
cu mâna dreaptă apuc să mai repet
semnul crucii purtată ici la piept
și-l termin c-un ultim suspin
totu-i gata, amin

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!