Să nu faci prostia să crezi că ziua are 24 de ore, are mai multe, unele le uiţi prin colţuri
Altele le aşezi cuminte în saci de plastic şi le arunci în debara
Sau pur şi simplu le atingi cu limba.
Au o consistenţă osoasă, o textură sisifică
Iubitul tău este un tip înalt, are câteva coaste în plus
Le atingi în fiecare dimineaţă şi ţi se pare că de fiecare dată sunt altele
E pregătit să te înveţe un descântec de moarte
Să-ţi ridice palmele în aer ca două păsări care-şi caută un loc pentru cuib
Apoi le aşează peste ochii lui
Ca două păsări care şi-au găsit locul perfect pentru cuib
Trebuie să le palpezi pe fiecare în parte
Ca nişte fructe mari şi zemoase care-ţi cresc din trup
El le culege în toamna serii, le şterge de puf şi le serveşte reci
Şi se bate cu razele lunii ca în melodia aia
Cam hilar iubitul tău, nu?

Şi tocmai am aflat că la tine e furtună
Deci în seara asta poţi citi poemul liniştită