Tu zici că nu te-ai schimbat de când te-ai dus
Lăsând in urmă spitalul din mine ,
Aglomerate,infundate și cu chef de ură simțiri.
Tu zici că poeții nu au bani.
Ei doar simt iubirea in pietrele tăcute.
In schimb au momentele la care alții plătesc un milion
Doar să le vadă.Nu să le aibă....
Tu zici că nu pot sa țin la cineva
Și-mi lipsesc prietenii adevărati.Dar copacul
Lângă care stai și-i admiri frumusețea in parc
De unde știi că nu te iubește?
Te gândesc incă de dimineață
Cu febra pe care o are lupul inainte cu două secunde
de a ataca.
Prietenii adevărați sunt la capătul
Podului din cuvinte ce l-am inchinat
Mirării de a exista.Respir.
Tu zici că nu te-ai schimbat,dar ba da
Ai fața de piatră și ochii de gheață
Și gesturi de plastic și cuvinte necuvinte,
Și clipele triste ....
De-o candelă aprinsă.