uite, am putea merge pe dig să privim submarine
sub dansul dement al valurilor
am lăsa tăcerea asta sufocantă să alerge în voie
între bine şi rău
două pioneze înfipte în harta lumii scara unu la unu
apoi fericirea
privire pierdută într-un sicriu proaspăt, mirosind a stejar,
aproape frumos şi absolut inutil
nu vom uita nici acele mici accidente
atingeri simple, gloanţe oarbe
culorile violente ale răsăritului

ca şi când toate astea ar fi doar la suprafaţă
noi visăm adânc torpilăm dragostea
nava amiral care nu figurează în nici un manual de recunoaştere