falic te ridicai dintre perne,
libertate,
ca un surâs virgin
în dimineața singurătăților noastre,
cu șoldurile tale diamantin de frumoase
tăiai aerul în insesizabile
farmacii,
de unde barbarii căpșunari ai tandreții
își procurau
frumusețile compensate

tu erai cea mai absurdă din orașul acesta,
libertate.
dezbrăcată de farmecul tău diafan,
semănai cu Beatrice Portinari,
"ilustra târfă dantescă"(așa te alintau idolatrii),
te destrăbălai pe cheiuri,
te dădeai tuturor felinarelor,
îți arătai trupul dezarticulat
profesorașilor de amor,
îmbolnăviți de voyeurism și de puritate

zmeie de cârpă ai înălțat,
libertate,
degeaba ți-ai târât leșul printre statui,
liniștea orașului e mai roz decât
giulgiul de la Torino,
poetul va fi răstignit
în numele tău,
iar în piațete deșucheate
te vor slăvi
doar Maestrul și Margareta