Nemuritor mi-e plânsul,
Gropar, stăpân iluzionist,
Când mi-am văzut rândul
M-am regăsit singur și trist.

Un singur gest, ce-i drept, voit
Și m-am trezit cu fața-n jos;
Nu am crezut că-n ea a locuit
Un plan de simțăminte rele ros.

Acum, hoinar prin aburi calzi
Mă caut în sertarul cu greșeli:
Ce neputincios, încerci să scalzi
Sufletul rănit, să-ncepi să-nșeli.