departe de harul ce-n vis mi-a fost dat
cu mana pe suflet si capul plecat
dorind nemurirea sa n-o fi stiut
si totusi cerandu-i un tainic tribut

urzeam in tacere pe pernele moi
sa-i cer vesniciei sa-mi ia inapoi
dorinta de viata si cerul pustiu
urmand sa ii ard o faclie tarziu

sopteam in nestire acelasi refren
in versuri nubile legate-n catren
doream razbunare pe harul ravnit
citeam simetrie in ochiul dorit

si viata parea sa apuna plangand
ducand in neanturi parfumul din gand
si viata parea sa invie apoi
urandu-mi iubirea de pernele moi

strigam in nestire pe ritm inecat
sa-mi ia inapoi ce cu greu am luat
sa-mi dea libertatea de-a plange stingher
sa-mi spulbere visul tarziu din eter

urata-m dorinta de-a fi-n vesnicii
si mana pe care-am tradat-o-ntr-o zi
si doru-mi de viata ce-adanc mi-a sapat
si visul din perna-mi ce-n van mi-a fost dat

si calea din umbra ce drept am tinut
si dorul de moarte adanc a durut
credinta din suflet ca nu voi mai fi
cerea razbunare pe dreptul la zi

dar viata veghea intr-un colt aburita
cerand un cuvant sau sau o soapta dorita
sa-i tie isonul cantant frematat
sa scape din gheara de vis tremurat

si viata se vru mai puternica parca
decat vesnicia adusa de-o arca
dorind sa m-aduca pe drumul urzit
de-atatea ori aspru, dar rar auzit

si viata imi dete avantul final
lasand la o parte imboldu-i carnal
punandu-mi in fata un tainic secret
cedandu-i iubirii un drept imanent

soptindu-mi ca sensul exista prin el
silindu-mi dorinta rigida de-otel
sa strige spre ceruri cu lacrimi de vant
iubirii s-astepte un ultim cuvant

iubirea strigat-a facut inc-un pas
spre doru-mi din care doar ea a ramas
si nu i-a fost frica sa ia cu asalt
o inima rece si-un har prea inalt.

iubirea de-atunci e in visu-mi rebel
din pernele aspre si gandul de-otel
si harul din nou mi se pare-ndeajuns
sa-nchin nemuririi un gand nepatruns

sa zdruncine viata cu gheara-i de-argint
sa urle cuvantul in dulce alint
iubirea-i stapana pe fapte si gand
si oda-mi de-acum i se-nchina plangand

plangand de durere ca n-a cunoscut
iubirea in umbra ce-ades a trecut
sperand ca iubirea va fi-ntr-un tarziu
o stea ce va rade pe ceru-mi pustiu