stau singur in momentul asta,
pustiit de nelinistitoarele mele ganduri...
mi-e dor de tine...
...de ochii tai...
...de gura ta...
...de pura ta dragoste...
inima ma doare
si sufletu-mi ameninta de a-si pierde
si cea din urma licarire de lumina...

clipele trec mai greu decat veacurile
si a mea viata se scurge mai greu decat pamantul...
...mai greu decat steaua cea mai lucitoare...
...mai incet decat universul insusi, in toata grandoarea sa...
timpul parca sta in loc pentru mine
si suferinta devine insuportabila...

ma plimb pe marginea prapastiei disperarii
si picioarele mi se sfasie in
taisul pietrelor
care spulbera visele...
le faramiteaza...
le taie in mii de bucati
si le arunca pe cer...
si visele devin stele...
stelele durerii si deziluziei...

durerea pune stapanire pe mine
si ma roade dinauntru...
doar un colt a mai ramas din inima mea,
si pana si acela te iubeste pe tine...
fiecare particica din mine
tanjeste dupa prezenta ta...

dragostea mea,
inima imi spune cat de mult are nevoie de a ta dulce iubire...
sufletu-mi are nevoie de vesnic pura ta lumina...
durerea va pieri numai in fata chipului tau de inger...

intreaga mea faptura imi spune cat de mult TE IUBESC...