Lasă-mă să zbor!
Vreau să mă-nalț și-apoi să mor,
Să simt pe buze viața fremătând,
Durerea-n sufletu-mi, vibrând...

Desprinde-mă de ram!
Din fericirea-mi ia un kilogram,
Și risipește-l în zarea cenușie,
Ce-a fost odata, pierdut să fie...

Fa-mă să cad!
În fericirea-ți tristă-s doar un suflet fad,
Nu pot s-alerg, doar gândul mi-e mișcare,
Nu pot să plâng, eu însămi sunt o lacrimă prea mare...

Zâmbește-mi de sus!
Sub talpa ta, voi ști ca viața mi-a apus,
Că zborul meu a fost de fapt cădere,
Iar fericirea mea a fost numai durere...

Strivește-mă cumplit!
Și-am să spun că-s doar un suflet otrăvit,
Că n-au știut să mă iubească vântul, luna,
Că neiubită voi fi întotdeauna...

Îndepărtează-te discret!
În urma crimei tale n-a înflorit nici un regret,
S-a mistuit o șansă, un suflet a murit
Numai din teama de-a nu fi fericit...