poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5859 .



Balada Clopoțelului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vitezslav_Nezval ]

2005-07-29  |     |  Înscris în bibliotecă de Ovidiu Oana




În codrul plin de voci, de mure, urzici și gâze fel de fel,
Se-aude clinchenind, zi, noapte, glas argintiu de clopoțel.

Peste dumbravă, peste cetini, peste-al fântânii șopotit,
Răsună-ntr-una clopoțelul, când bucuros și când mâhnit.

De unde vine zvonul ăsta, de parcă-i sunet de cleștar?-
Se-ntreabă deseori soldatul ce stă de pază, la hotar.

Să fie zvon de-nmormântare? Se-ntreabă o femeie-n gând.
Sunt oi? Se-ntreabă zburătoarea peste pădure săgetând.

Își scoate pădurarul cușma. Codana cade în genunchi.
Zbucnește cerul, dimineața, ca un pârâu umflat pe muchi.

Și undeva, sub ceru-acesta, ce curge leneș, fără frâu,
Într-un cotlon, sub ceru-albastru, și nu departe de pârâu,

Cu șopotirea lui de veacuri, țâșnind de veacuri din adânc,
Culcat în lăstăriș și iarbă ca într-o albie un prunc,

e-un schit cu ușă putrezită și fără lumânare, dar
în care scânteiază încă, în fund, o urmă de altar.

Prin el aleargă vântu-n voie, l-au năpădit ciulini, urzici.
Un căpătâi de sfoară-atârnă de-un clopot agățat aici.

Legendele din vremi apuse spuneau că dacă tragi de ea
Þi se va-ndeplini dorința, orice dorință ai avea.

Doar una singură: dorința ce te-ncercase noapte, zi –
n-avea putere clopoțelul decât doar una a-mplini.

Padurea plină e de glasuri căci oameni vin aici destui.
Lângă altar sta un părinte care-a venit cu fata lui.

Ca-ntr-un pahar, o linguriță, când o-nvârtești de două ori,
răsună clopotul. Se roagă pentru mezinele surori.

și pentru mama lor bolnavă. Și clopoțelul iar adie
ca lingurița când o scapă din mâini un om în agonie.

Un tânar sprijinit în cârje îl trage pentru sănătate.
Un cântăreț pentru nădejdea din visurile-i spulberate.

Veni și-o tânară pereche ce-ar vrea să aibă un băiat.
Dar ce-o fi vrând bărbatul chipeș, șovăitor și încurcat?

Moraru-ar vrea să i se-ntoarcă averea ca un pește-n iaz
și fata cu obrajii palizi iubitul ce se-nsoară azi.

Vrea viață lungă o bătrână. Doi domni o pălărie vor
să poată suge iarăși vlaga năpăstuitului popor.

Smucește sfoara o femeie cu trupul supt și deșirat,
și-un trădător ce-ar vrea să fugă din țară neîntârziat.

Zgârcitul hulpav care-ndeasă cu lacomie banii-n lăzi,
cei ce-s pe-aicea la odihnă și tineretul din brigăzi.

O păsărică speriată pe clopot s-a oprit un pic.
Smucesc de sfoară credincioșii și cei ce nu cred în nimic.

E moartă mama – vorba asta cum doare! Și e greu s-alegi
între soție, soră, tată. Urmând deci ale firii legi,

cu sănătate și putere de muncă o s-o scot la cap.
Nu vreau avere, acareturi și n-am din ce belea să scap.

Dorința mea cea mai fierbinte e deopotrivă-a tuturor.
Eu, care ar cu voi câmpia și sperii ciorile în zbor,

privind copacii și frunzișul în care muguri se desfac,
baieții plini de voie bună, scăldându-se, la prânz, în lac,

la tineri și bătrâni, la frații încinși de chinuri pân-la brâu,
la albăstrițele moțate, lucind în holdele de grâu,

pământul strămoșesc, ce-adesea fu prigonit de soarta rea,
pământul ceh, fără pereche în lume, el, iubirea mea.
………………………………

privind aceste cruci și piscuri tăiate de urcușul strâmt,
acest popor ce-mi dăruiește tot ce gândesc și tot ce simt,

la lumea dimprejur și lanul de vântul verii legănat, -
am tras semnalul de alarmă și pentru pace am sunat.

Smucea într-una clopoțelul, se auzea până-n hotar
și toate clopotele-n turle au început să bată, rar.

Ca porumbeii-n dimineață zburat-au glasul lor de fier
și porumbeii se-nălțară, peste hotare, pân-la-cer,

peste pădurea încărcată de glasul pasărilor, lin,
și oamenii veneau din sate, veneau din fabrici, din cămin,

veneau s-asculte simfonia acestor clopote, bătând,
și se făcură mii și sute, și milioane în curând.

Plutea, deasupra, că o stemă a țării, peste șes și deal,
O păsărică nepătată și străvezie de cristal.

Traducere V. Teodorescu

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!