poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5025 .



Glas de clopot
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vasile_Voiculescu ]

2005-07-29  |     |  Înscris în bibliotecă de Ovidiu Oana



Se tânguia un clopot din turla lui de lemn
Și-adâncu-i glas, ca unda, se-mprăștia departe.
Prin noaptea fără stele purtând chemări de moarte.
Cătunele, buimace, se deșteptau la-ndemn…
Neogoit, amarnic, prin văile deșarte
Chema dogitul clopot din turla lui de lemn.

Și-nfiorați de jalea năvalnicului zvon,
Creștinii, din bordeie treziți fără de veste,
Ieșeau făcându-și cruce și întrebau ce este:
- Ce mort în miezul nopții purtat e la amvon?!…
- Aprinseră opaiți miloasele neveste
- Și prinseră să plângă cu-al clopotului zvon.

Iar glasul de aramă aici parcă tuna,
Sălbatecă putere de blestem dând durerii,
Aici murea de jale…și-n mijlocul tăcerii
Mulțimea-ngrijorată și cruntă s-aduna.
Toți se-ntrebau de nu sunt în noaptea Învierii,
Căci clopotul din turlă înverșunat tuna.

Și-n apriga lui limbă certări se tălmăceau,
Din buzele-i de schije curgea înțelepciune,
Proorociri grozave și psalmi de-ngropăciune,
Mânii întunecate ce greu se-năbușeau…
Căci duhul răzvrătirii părea că însuși spune
Frânturi de psalmi amarnici ce-n zbor se deslușeau.

Nedumeriți, o vreme, sărmanii poporeni
Străinul glas de clopot cu frică ascultară;
Dar, fără să priceapă strigarea lui amară,
Pătrunși de frigul nopții, și preoți și mireni
Intrară în bordeie și iarăși se culcară
Luminile stingându-și sărmanii poporeni.

Și-n van nălucul clopot din turla lui de lemn,
Împrăștiindu-și glasul prin văi și munți departe,
În noaptea fără stele zvârlea chemări deșarte;
Nu s-a clintit un suflet la vajnicu-I îndemn,
Ci numai pentru sine a jale și a moarte
Suna năuc un clopot din turla lui de lemn.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!