nu mai liniste ci zbor
din petale cosite cu lacrima
nu vezi ciob
in talpile vremii cum calca
sfintii redusi la lumina
de ce-mi inghiti ramasita
de inima cu strofe alese
si tragi perdele dese
peste ciotul din mine
scris cu unghiile din minte

nu mai atingere ci fuior
aproape golind inversarile
emotiilor duse de pasari
departe in vant
soapta ta cade pic cu pic
precum ceara pe lespedea
stinsa cu ultimul meu amor

nu stiu incotro dor ci rasucire
culeg clipele cu grija
mamelor alaptand
si astept sa vii iar la locul
in care ne-am desenat umbrele
cu penel dospit fara remuscari
parca limpede dar nealbit inca
sipot destrama in noi
fluierul ce ne canta
mirarea

tu ce crezi vom apuca
sa gustam din mirul
lasat mai devreme
sa curga din festile
cu flacari aprinse
sau ne vom reincarna
iarasi gand
aici in pamant
fara impotrivire