poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-23 | |
cât de frumos miroase câmpul
și macii și anii-mi vorbesc pe drumuri se usucă noroiul sub glezne bătrânii trăiesc bunicii mei sunt mai bătrâni cu o moarte îngroapă-mi de poți tristețea-ntr-o carte ocoleam cimitirul cu un singur ochi la un colț baba Rada descânta de deochi cucuvelele cântă și noaptea pe turla Bisericii Vechi încercam să alung singurătatea privind pe fereastră la alte perechi mărarul din curte e atât de frumos câinele pe la poartă mai roade un os bat clopotele pe săteni să-i adune doi verișori vor în taină să se cunune acum mi se pare că bojii se-aprind paltinii corzile și le întind apa din fântână este mai bună cerul vestește o altă furtună prin sat alte case m-au tulburat dintr-o uliță strigă un spânzurat preoteasa-i de vină atunci când iubește să mai dea de pomană la săraci, câte’ un pește povestea din sat e și mai tristă țăranii noștri au fiecare câte-o batistă donații există și de speranțe dar rămân în perete doar urme de gloanțe o să vină și iarna și vara o să mai vină cu-un urlet adânc de navă marină sătenii se miră de ce m-am întors sufletul îmi este întors pe dos bunica în vis pâine-mi dospește colăcei de la morți în fereastră-mi oprește coliva cea dulce și lu’ tica-i plăcea molfăia dintr-un dinte din altul tăcea dacă mă uit bine și dudu’ e copt îndrăgostiții merg în sat pe la opt de Sf. Ilie sar copiii în vie dorul meu drag și azi reînvie și totuși îmi place viața la țară să ascult o poveste de pe la moară când mănânc lubeniță mă tot gândesc pe unde pe viață să iscălesc am trăit eu pe aici o copilărie îmi pare și azi ca o pălărie copilul din mine același este mereu în minte ascunde-o poveste oprește străine caii la poartă dimineața-i la toți ca o roată privește și cerul de borangic când lacrima-mi este de arpagic ce bine că nu mai vorbesc nici cu tine acum în mintea mea ard cazane cu scrum un fior îmi străbate întreaga ființă doar un R dintr-un DOR rămâne dorință.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate