sunt câinele ipotetic al unei vecine urâte
am obosit să latru uneori îmi aduc aminte casc

mă visez pisică neagră în echilibru precar pe-un teanc de cd-uri
visez să ajung sus
pe monitor

dar cel mai des mă cred un soi de dumnezeu
mă întreb dacă exist cu adevărat
şi dacă nu am nevoie de-o satană ceva
să mă pună în lumină

atunci îmi leg călcâiele de tâmple prin gesturi simple
te rog să te descalţi
şi să-mi zâmbeşti de parcă ne-am fi cunoscut
demult, demult, pe-o arcă