impreuna nelinistea cade ca o frunza
in care liniile cerului scobesc destine,
pare fum lumina ce-o bem cu setea din rana
caderii serii in mari nefardate,
pare mai lunga clipa cu o emotie
rastignita aseara intre privirile
noastre cersind viitor
doar pare ...

atinge-ma, curand te voi aprinde din nou
ca ultima lacrima ce-a nascut lumea,
repede ! vino-mi sarut pe tampla verilor
mai calde cu un desert, da-ma din nou
curbelor dintre inima ta si divin
acolo unde se toarce fiorul ...

impreuna nu mai cer cuvintele ci suflet
se rupe-n cascade, torente purtand taina
pamanturilor dintre degete, umbrelor vii,
rodim sori si ne curtam viori
de stins simfonia Isusilor rastigniti
pe-o raza mai grea ca iubirea
impreuna ...

celelalte sunt parti ale noastre desarte,
curand visele vor tese cerul ce ne va naste
mai albi c-o iubire decat nasterea
lumii in goluri aprinse
curand zorii vor plange iubire,
stai, nu misca dorul sa pot sa-ti ascult
tremurul dintre aripi de mare
curand ...