…Si cat se mai iubesc!

De ei nu se desprinde viata si nici trecutul efemer,
Prin ei tresare dimineata amorul sincer si etern,
Doar ei ma prind si ma saruta profund, cu foc, ca-n vis,
Si ei ating incet si cald finetea pielii de argint.

De ei vorbesc a mele ganduri, pribege pe taram sfintit,
Prin ei se plimba talpa sortii, firava, cu obraz blajin,
Doar ei ajung sa-si ceara dreptul de a avea ce n-au avut
Si ei obtin lumina adanca a sufletului din trecut.

De ei as vrea sa va vorbesc intr-una si zi
Si noapte, si ceas si secol.
Prin ei as vrea sa ma vedeti acum
Si cald si rece, si-nfierbantat si-arzand.

Doar ei pot sa rosteasca ce e profund
Si lacom, de a avea chiar totul.
Si ei ma lasa astazi
Sa va vorbesc de-amor.

De ei vorbesc, prin ei privesc, doar ei m-ating
Si ei soptesc. Noi doi, ei doi ...Si cat se mai iubesc!