Printre picăturile căzând uniforme și transparente,
scurgându-se din venele albastre ale cerului,
am zărit o pereche de ochi dulci amărui;
Mi-era cunoscută privirea din
nenumăratele tablouri pictate preștient
cu chipul tău pentru care gândul meu a născut
o adevărată obsesie...

Ne prelingem ușor...
două picături de apă dorind nebunește să devină unitate
dar una s-a izbit tragic de sticla unei ferestre,
iar cealaltă a căzut în namălul mizer de alături
Nevinovate dorințe...
Hazardul le-mparte, le naște și le desparte

Tabloul cu tine...
Îi refac designul de fiecare dată când cerul își plânge povara
incapabil să îl pictez... incapabil să îl încep...
INCAPABIL sa îl duc până la capăt...
În unitățile noastre nu există formă ci doar dorință
androgin... chip cu două fețe blestemat în perfecțiune...

De fiecare dată când ploaia își începe cântecul sec
iau o pensulă și pânza ta, să tranfigurez ceea ce văd...
formele tale ascunse;
De fiecare dată picăturile fug!
Imperfect, în lumea mea, mă mulțumesc doar cu gândul;
cu dorul de a fi într-o zi...
Împreună!...