Albatroși crepusculari
Închistați în plămădiri eretice
Cristalizați sub corvezi cizelate
Spre blânde limanuri plonjând
Armatelor de flăcări secundare
Sub granițe ermetic scufundându-se
Veți bea otrăvuri de metal și soare,
Veți arde cu orchestre și alămuri
Și ruginind albastru sub cupole
Peste corăbii delirante spre ogive
Veți fi iar, dincolo de aripi moarte
Veți fi în galaxia dintre mine și vulcan
Și cine va mai explora vreodată
Imensa scurgere de diamant lichid
Va trebui să explodeze violaceu
Volatilizându-se printre ciocurile voastre
Deschideți ochii voștri de ghețare
Și scormoniți cu ei columna albă
De dor înfiripat cu iz de moarte
Și cântec necurmat de curcubeu.
Aici, acum, va fi totul de la-nceput.
Sub ferestre scârțâind amurgul tace,
Aici, mâine, a fost o altă iluzie
Încrâncenate jocuri perfide ale eu-lui
Mereu interzise, porțile de zăpadă
Vom plânge noi toți cu aceleași lacrimi.