Risipitor, ca tot ce stă sub soare,
Ţi-e tihna - tot mai prinsă în arsură -
Un zbor de ne-ncetată aventură,
Un vis în vis; o veşnică chemare.

De câte ori, încins de-alergătură,
În tine te revolţi - o decantare
Blocată-ntre ieşire şi intrare -
Miresele le uiţi la cotitură.

Tendenţios, atunci, constrâns de lege,
-De-o lumea ce te ziduie-n cofrete-
E dreptul tău să ceri să te Dezlege.

Dar, când îi simţi chemarea de "Pecete",
E timpul copt, de a te reculege
Şi de-a te răzbuna, scriind Sonete!