A existat demult, o preafrumoasa stea,
Planeta-nsingurata cu straluciri de gheata,
Si-un satelit timid ce-n jurul ei dansa,
Iubind-o resemnat , la zeci de ani distanta.

Platonica iubire si fara de speranta,
Nicicand n-avea sa simta trupul iubitei sale,
Fidelul satelit, cel condamnat pe viata,
Iubita sa-si priveasca lucind in departare.

Povestea lor n-ar fi avut sfarsit ,
Daca imaginea frumoasei pe cerul infinit,
N-ar fi trezit un astru din amorteala rece,
De patima dezintegrat la ea dorind sa plece.

Lucirea stelei sale crezand ca-i o chemare,
El s-a pornit la drum , numindu-se meteorit,
Dorinta de-mplinire deschis-a lunga cale,
De dragoste lasandu-se calauzit.

Semnale luminoase , mesaje de iubire,
Divinizatei sale stele, meteoritul transmitea,
Topind gheata planetei,trezind a sa simtire,
In asteptarea lunga , usor ea se-ncalzea.

Si-apoi a fost Lumina, ploi de scantei si foc,
Iubirea se-mplinise iar nunta avea loc.
Torte aprinse-n noapte, imense artificii,
Pe-altarul fericirii, supreme sacrificii.