DOSTOIEVSKI

Interminabile sindrofii din respect pentru Dostoievski
paginile cu pricina nu arată nimic
oarbe cum ceasornicele
azurul sau vidul sau trecerea sunt totuna
înghesuiţi în această linişte
ca-ntr-o sală de spectacol
săraci aşa cum am fost tăinuiţi
tăinuim noi înşine
crezi oare că scrisul plagiază sufletul?
patosul ne-ngăduie fără excepţie
jegul umbrei te protejează de-asemeni
ştii să foloseşti doar prezenţa
ca un iluzionist
şi-o despărţire de cuvintele ce n-au mai fost scrise
din vina să zicem a stihiilor
posibile săruturi de mărgăritar
pe decolteul hârtiei
te-ai oprit şi aşteptat
şi nici până azi
n-ai mai plecat nicăieri
te simţi împietrit
în mâna Lui a-mpietrit înţelesul
cum un mare oraş.