VINO TATĂ ÎNFĂŢIŞEAZĂ-MI

după moartea ta/încă o dată
ochii tăi albaştri/spune, eşti departe?

ai plecat blînd/de-aici din astă/lumină
şi de te reîntorci
poate fi moartea aşa?/ aşa, ca iarba
pe care am tuns-o de ani.

aşa ca lemnul, ce stă acolo
şi podul/pe propriile-mi
vise/picioare de copil. pe acest lemn. eu întorc
podul.

acolo stai tu/ca un spaţiu
şi-l culegi pe-al nostru
şi-l faci sul/ca pe-un covor.
atît de blînd/cum iarba si consolarea
şi cîteodată acest pămînt dur.

gol mă voi duce din nou.-
venit gol din mama mea.
Domnul a luat, spune
funcţionarul-sufletelor/cînd tu ai dispărut
în rosul pămînt. şi Hiob, capitolul unu, vers douăzecişiunu.

uşa se va trînti.
iute desfăşoară funcţionarii
covorul din nou.

pe el să stai tu/uitat
făr de-o lacrimă/un brav cetăţean
să rămîi.