O zi cu tine mi-a pãrut
Ocean de bucurii,
O viaþã poate cã va fi –
Un cer cu multe stele!

O lacrimã pãstratã-n gând,
În veci, în amintire,
Un vis ce poate nu-i chiar vis –
Ci-i strigãtul iubirii!

Iar soarele ce ne-a privit
Ne va-nnoda cununa,
Ne va lega la infinit,
ªi noaptea, chiar ºi luna!

Noi doi vom fi precum o stea,
Legenda împãcãrii,
Vom trãinui aºa mereu –
Ca pasãrea Colibri.

ªi vom începe-a ne iubi
Din nou când vom sfârºi,
Vom repurta bãtãi cu soarta
ªi singuri nu vom fi!

Dar vom zâmbi,
ªi apa mãrii ne va boteza,
Vom ferici credinþa
Fãr' de-a gãsi vre-o scuzã.

Aºa vom trece mãri ºi ape
ªi munþi, tot împreunã,
Noi vom iubi acel ceva –
Ce e dintotdeauna;

ªi iarãºi vom zâmbi duioºi
Când vom vedea cã-i ziuã,
Noi vom culege fericire –
Ca sã pãstrãm cununa!

ªi-o sã zâmbim ºi la duºmani,
ªi totul va fi bine,
Noi vom lega cu creastã de iubire,
A noastre vieþi, în „Sfântã logodire”...