Un copac pe o stâncă, într-o râpă adâncă;
Lângă un munte pletos, în talie gros;
Pe un loc din zare unde a fost o mare:
Un loc încins, pe pământul aprins...
Departe în zare, amintirea nu moare,
Trăiește-o speranță ascunsă...
Mai există o ieșire din înaltul canion:
O floare roșie, pe o câmpie...
De unde câmpie pe munte?!
Un templu arzând cu flăcări de soare;
Lumina naturii, pericol de moarte;
E munte; e abrupt; e erodat de mare,
E erodat de vânt și cântă un cânt.
Un cântec trist în amiaza mare,
Odă a zilelor pierdute...
E munte abrupt; zăpadă nu are...
De unde zăpadă-n deșert?
Tu cauți o oază de fericire...
Un joc de cuvinte și-o frază prea lungă
Îți lasă în inimă o urmă adâncă...
Adâncă și lungă-i și râpa,
Și mă aflu în ea.