Dorm iarăși porumbeii visând
pe ochii mei


Dorm iarăși porumbeii visând pe ochii mei
Și fumul necăcios nu își găsește cerul,
O pleoapă se vrea trează chiar fără vreun temei
Petalele din trup nu-ți mai suportă gerul.

Corăbiile tăcerii se vor a fi-n derivă
Când plânsetele dorm, cufunde în abis
Mi-e limba încleștată, iar clipa e tardivă
Și porumbeii dorm pe ochii mei, în vis.

Doar un cuvânt pot scrie, pe cel esențial
În fiecare noapte furată de migrene
AMOR...pierdut prin viață și pentru mulți, banal
Deși e temelia cetăților perene.

Þi-l va sculpta dorința pe trup de lumânare
Iar Eros și Apollo, geloși vor fi-n Olimp
Vom arde-mbrățișați tot căutând cărare
Ne vom topi-mpreună, pecete peste timp.

Dorm iarăși porumbeii visând pe ochii mei
Dar pleoapa se vrea trează chiar fără vreun temei.