E vară caniculară
cumplit de prăfuită și deshidratată,
îmi plimb dezamăgirile
ca pe un câine schilod, în lesă.

Îmi transpiră palmele în șiroaie;
Mă întreabă cunoscuții:
“Ce rasă e?”
Le răspund pasiv:
“Corcitură.”
Între?
“Alb și negru”.
Trec mai departe, nelămuriți,
cu ochii holbați cât cepele.
Mă întorc și urlu:
“Sunt nebună, da!
Îmi port nebunia ca pe o emblemă,
sunt o evreică etichetată lângă un lagăr
și aștept numărătoarea inversă a minutelor.”

Au făcut toți trecătorii cerc în jurul meu
și privesc compătimitori
ca la o piesă prea dramatică, prea absurdă.
“Pâine și circ!” le strig.
Jonglez cu dezamăgirile
ca un clovn prea trist
dar care trebuie să zâmbească.
“Dumnezeule, oare cum putem să facem din zâmbete o meserie?”