uitarea si jocul sunt petalele aceleasi zile
cuprinse in vioara ce ne canta asteptarea
deseori gand rareori frunze lovite de vant
demult erau copiii ce-si jucau privirile
in leaganul legat la un capat al cerului
si la celalalt inima, cea cu sensurile sfere
erau si zambetele albe ale ingerilor
de dupa umbra unui sarut sau dintr-o cautare
cu toate faceau linia orizontului mai aproape
si nu era zi sa treaca fara primaveri decojite
de fiorul unei iubiri, de speranta unei atingeri
demult, mult mai demult decat ne amintim acum
inclestati in fugile noastre
adormiti in lacrimi albastre
ecouri pierdute prin astre

aseara am auzit plansul cocorilor
in tulpina unei asteptari
pe brate-mi cresteau secundele ude
si ne-nvelea spatiul dintre noi
cu sperantele despicate si moi
fugi, fugi, fugi, sa nu te prinda
ultimul meu sarut, cel cu gust
decojit primavara de mugurii pasiunii
sa nu te-adoarma cumva soapta
nuferilor pironiti pe vatra incinsa
sarman chip retezat in oglinda
nu mai impunge spatiul ce ne acopera
cu limbile de foc ale dorintelor
renunta-ma inima, uita-ma dor
si priveste-napoi cu iubire !