Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului NU din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;

Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de peşti,
Dotez canalele cu valuri
Şi-auzul cu ereţi domneşti…

Şi te iubesc la nesfârşire,
Frumoasa mea de POC şi PAC,
Ping-poanga mea, TU – nălucire
A zilelor ce intră-n sac,

Rerglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)…

Dar vi-i de-ajuns atâta vorbă
La poarta anului defunct
Şi ninge lin, precum în ciorbă
Cade piperul – punct cu punct…

Deci, LA MULŢI ANI! Şi fericire
Şi HI-HI-HI şi HA-HA-HA
Şi-n semn de drag şi preţuire –
Surâsul meu (cu î din a!).