de-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aş face-o, nu cu glasul –
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să ştiţi că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele! –
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufaşă-ntre oţele…

ţintiţi cu grijă carnea mea de lut
şi umiliţi-mă pe viaţa toată –
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată…
ţintiţi! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut… şi-asemenea
o vor urma şi gândul şi făptura…

de-ar fi să strig acum, aş fi doar eu
şi nu m-ar auzi nici Dumnezeu