DIXIT!

Nu mă voi vinde pe un pumn de-arginți,
Deși un pumn de-arginți mi-ar prinde bine,
Căci port pe ramuri fructe prea cuminți
Ca sa le vând en-gross la orișicine!

Nu mă voi pune-n galantar de-a rândul
Cu numere și sorturi de sezon –
Sezonul meu nu-i de cuprins cu gândul
Acestor târgoveți cu gust cazon.

Nu sunt politic, nu sunt apolitic,
Nu-s mercantil, ci doar atemporal:
Mi-e spiritul de gloata paralitic,
Si nu dau la prezent extemporal!

Număr curent, de cont, sau eticheta
Nu port – și la ego nu fac rabat.
Port inima, și-o fire mai discreta,
Și nu bat câmpii, câmpul când străbat.

Nu sunt cuminte, nu sunt necuminte;
In cataloage nu mă regăsesc;
N-am standard, n-am nivel, și n-am cuvinte
De-acoperire-atunci când mai greșesc.

Nu mă voi vinde pe un pumn de-arginți
Și nici pe toți arginții din cuprins,
Port doruri, taine, vise prea fierbinți;
Nu sunt o marfa, nu mă vând – AM ZIS!

13.12.2000 – Gabriel Ghimpu