Traim cu totii-n paradis,
Nu mai avem gusturi amare,
Caci fericirea ne-a cuprins!
Sa fie oare, o intamplare?
Prea alb e totul, parca nins,
Uratul l-am dat spre uitare...
Si Dumnezeu este surprins
De marea noastra incantare.
Doar adevarul e permis
In clipa asta de candoare,
Cand cercul lumii s-a deschis
Si radem toti cu gura mare!
Ne amintim de cele ce-am omis,
Trairi ce ne puteau aduce buna stare,
Dar nu ne pare rau de ce-am comis.
Ce mult mai radem! de ce oare?
Un bun destin ne-a mai fost scris!
Nu pot sa cred! nimic nu ne mai doare!
Suntem asemeni unui prizonier inchis.
Indiscutabil, nu mai e scapare!
Gandesc ca e ceva ce ne-a impins
In celula ferecata cu visare,
O clipa, stiu, cred ca m-am prins!
Tu, fericire, tu esti autoare!
Obrajii nostri s-au incins
Caci dantuim si cantam tare,
Viata e un paradis!
Numai vise, vise...vi se pare!