Un gand bate din piciorul stang
Si loveste insistent in tample sustinandu-si vointa nauca.
Apoi cedezi si te ascunzi in malul raului de idei,
Lasi noaptea sa coboare incet si s-aduca liniste.
Susurul ideilor iti toarna licori dionisiace in pahare,
Si toarna, si toarna pana te imbata.
Atunci simti cum te scufunzi incet…
Tot ce e vis in bule albe se ridica,
Te obinuiesti sa te tot afunzi, sa mai vezi din cand in cand
Cate-o bula alba cum iese si se duce…
Se face gri, se face neagra… Tot urca, nu-si schimba culoarea.
Te obisnuiesti sa nu nu poti sa respiri, sa te sufoci,
Te obisnuiesti cu penele marine, moi… negre din jur.
Din ce in ce mai dese, din ce in ce mai apasatoare.
Te obisnuiesti a nu mai vedea, auzi, gusta, mirosi, pipai
Nimic din ce-ai vrea a pipai, mirosi, gusta, auzi sau vedea.
Te obisnuiesti a nu mai spera…
Asa cum te obisnuiesti a muri…

13.02.2005