Moarte I


Teama de moarte, ca de o iubită,
Necredincioasă ea, vicios eu,
Mă sfarâmă-ntr-o singură clipită
Și iadul mi-l oferă, panaceu.

Prinși amândoi în strânsoare divină,
Eu viu demult, ea moartă de o viață,
Întristați, cu bocceluța prea plină
Cu amintiri, de toți ne este greață.

Cu scop diferit, eu vrând să mai exist
Iar ea dorindă să se sfârșească,
Pașii ni-i tărăgănăm la fel de trist
Părăsind trăinicia lumească.

Frica de ea macină, mă doboară,
Dar o desfid: ea nu poate să moară.