Te privesc, pasarea mai lacrimeaza odata
cerul picurandu-si stelele si ielele
unele in mine descult, altele in tine vibrand,
acea pasare nu e cu aripi ci cu zbor
din care copiii isi fac sotronul dor,
inainte de-a creste ramuri pe soare,
de cand alergi in prelungirea inimii mele
strazile sunt mai pline cu oameni vii,
la colt de cer iubirea te asteapta ca sa-mi vii
si ruga e mai clara .

Deseori am vrut sa te privesc in ochi
dar albastrul lor mi-a secerat avantul
in vise decupate din trupul fecioarei maria
care ma mangaia la culcare,
intr-una din zile am sa rog umbra mea
sa-ti priveasca fiinta, in adancurile ei
legate cu o gaura neagra de paradis
stiu ca va vedea ceea ce eu as vrea sa simt,
lespedea cerului intoarsa .

Poate daca ochii mintii mele s-ar intalni
cu faptura ta, preacuratul ar naste un alt univers
in care sa ne vedem cu inimile toate gaurile
si toate plinurile cu toate umbrele din toate
visele nascute cu toate din taina erijata
in fiecare clipa in spatele poeziei cuvant,
iubirea