eu nu mă uit înapoi uneori mai
uităm şi noi, ce să facem
locuim în oraşul puţin
câte puţin - nu, nu e sticlă se
numeşte templul lui Telur
zeul spulberat de credinţă

de credinţă

eu cred că
stâlpii sunt înalţi dar nu
nu se văd azi se ascund prin
ziduri prin
oraşul care nu
există oraşul celor care nu
se uită
înapoi
eu nu ştiu să vă povestesc dar pot să vă arăt
noi, cu noi, acum
o sută de ani
bom-bar-da-men-tul

cârtiţele
da, pe atunci nu
zburau decât păsările se mâncau erau delicioase se
făcea că o să avem un secol de
între timp cineva săpase o groapă

o groapă

cu toate astea ne mai
aşa strâmbi cum eram, câteodată ne mai şi
repede
aproape pe întuneric
mai aproape tot mai întuneric cât mai repede

eu nu mă uit înapoi niciodată
mă întorc, privesc înainte
hai dragă, lasă-i pe-ăştia! hai să ne-ngrăşăm împreună!